Mergeam agale pe drumul neasfaltat, către scena îmbrăcată în bufniță – soundcheck-ul trebuia să înceapă în câteva minute – când mi-a sunat telefonul. În următoarea clipă toate planurile mele se duceau pe apa sâmbetei, concertul Daughter de a doua zi își flutura batista cu o lacrimă în colțul ochiului, Airfield-ul se îndepărta, viața mă lua de mână și mă trăgea după ea ca o mamă grăbită, iar eu țopăiam de fericire. PR-ul Ambasadei SUA mă invita la o mică recepție unde urmau să fie prezenți Philip Glass și Kronos Quartet. Un prieten din pre