Instigăm şi noi la normalitate?

Aseară eram asa…intr-o stare. Și am zis că rămân acasă. M-am pus pe canapea și am deschis televizorul. După 5 minute de știri, m-am simțit nelalocul meu. Nu eram unde trebuie. Trebuia să fiu acolo unde erau oamenii împreună. Printre cei 180.000 de oameni din fața guvernului. Aşa că m-am îmbrăcat şi am ieşit pe uşă.
Întotdeauna mi-a plăcut “impreună” dar parcă niciodată nu i-am simțit mai mult forța ca zilele astea, în piață. Mobilizarea asta mi s-a părut unfuckingbelieveble. Mobilizarea asta este despre vise, despre a crede, despre a spera, despre mai bin