Unul din jocurile pe care le făceam cu Patricia mea cea minunată (5 ani și 7 luni) până în urmă cu câteva zile era să o îngân, să o imit și ne distram de foioioi. Dar zilele trecute am simțit că această eră s-a terminat brusc. Pentru că, în timp ce eu o imitam, Patricia s-a încruntat, a lovit cu palma de masă (într-un gest de o autoritate completă, așa cum doar copiii pot să transmită) și a zis ca o sentință: ”tati, mi se pare că tu devii din ce în ce mai mult un copil ca mine, în timp ce eu devin din ce în ce mai mult un adult ca tine”.
Am rămas fără re
Stiripesurse.ro
