Aș putea să încep cu un clișeu despre pahare aburite și nevoia noastră de răcoare și de mango, dar prefer să îmi aduc aminte de o ploaie frumoasă din Londra și de restaurantul indian unde am și mâncat aproximativ acest kulfi de mango. Nu am stat să reduc laptele cu două treimi, cum se făcea pe vremea lui Buddha. Și nici nu am mango în curte, că l-au tăiat vecinii, ca să pună porumb. Sau porumbel, cum se strigă pe plajă la Costinești.
Așadar, poftiți, foarte rapidă, cât de cât divină și foarte sublim de simplă:
REȚETA!!!!
Ce ne trebe
