De ce ajungem în fața notarului cu un contract de divorț pe masă, dacă amândoi ne-am ales din inimă? Când am învățat să uităm că ne-am promis să fim alături până când “moartea ne va despărți”, și când ne-am șters din suflete nopțile calde în care credeam sincer că suntem uniți chiar dincolo de ea, de timp, de spațiu, de orice univers?
Ce pot face ca toate acestea să fie doar un vis urât… din care să mă trezească sărutul tău, suficient de apăsat cât să-mi amintesc că suntem bine? Ce greșim când nu ne mai vrem? Merită să împingem limite
