Cartea lui Cristian Neagoe este într-atât de poetică, încât, poate dintr-un simplu reflex de autoapărare, aşa cum te aperi de soarele prea puternic punând hârtie albastră în geam, nu pot să scriu despre ea altfel decât în modul cel mai prozaic cu putinţă. Sau, dacă preferaţi totuşi o metaforă, deşi nu ştiu dacă pot crede în ea, ar fi ca şi cum numai înfigându-mi adânc …
Stiripesurse.ro
