Importanța persoanelor neimportante
E opt dimineaţa. Ea intră în sala de aşteptare, lăsând o dâră puternică de parfum de contrabandă. Aşa de puternică că îţi vâjâie capul. O vezi cum merge ţanţoşă ca un curcan, cu mărgelele grele zăngănindu-i pe sânii opulenţi, gata să-i iasă din decolteu. Faţă încă tănără e vopsită parcă în culorile războiului: pe buzele ţuguiate dispreţuitor un roşu ţipător te apostrofează: grijă mare – persoană importantă! Ochii îi dispar între două dungi groase şi negre de cărbune peste care două pleoape verde-crud înmuguresc subit. Abia îi percepi m… citeste mai mult