Intri în foaier şi vezi nişte oameni care se plimbă de colo-colo cu un soi de cască pe cap, de care e ataşat un ecran ca o mare lupă – prin care îl vezi distorsionat pe cel care o poartă. Dar şi tu te vezi distorsionat. Te vezi aşa cum nu vrei să fii văzut. Din această cauză te simţi inconfortabil. E visceral. Ca întreg spectacolul, de altfel.
