Am momente în care, când îi cer unui elev să-mi reproducă o definiție sau o regulă gramaticală care eșuează lamentabil în vreo excepție, îmi vine să râd fiindcă îmi aduc aminte de Caragiale și Creangă cu pilulele lor umoristice:1) „grămakica iaște o știință ghespre cum lucră limba și lejile mai apoi la cari se supune aceea lucrare, ghin toake punturile ghe veghere.” (Caragiale)2) „Învăţat mai trebuie să fie şi acel care face gramatici! Însă şi-n gramatică stau eu şi văd că masa tot masă, casa tot casă şi boul tot bou se zice, cum le ştiu eu de