Prima dată l-am văzut şi auzit pe Gardel prin anii 70, într-o duminică seara, cînd la TRV s-a dat un film argentinian. O voce baritonală, într-o însăilare de episoade lacrimogene. Toate, prilejuri pentru Carlos Gardel de a cînta ceva… Filmul era atît de prost încît farmecul muzicii mi-a scăpat. O vreme nu am ştiut despre tango decît din literatură. Citisem prozele lui Borges, atît. Eram la vîrsta cînd ieşeam din Woodstock pentru a trece la Pink Floyd şi Queen. Îmi placea tare blues-ul. Cîntasem la ghitara cu nişte băieţi, colegi de liceu, într-o trupă, şi reper… citeste mai mult