Viteze ameţitoare, coloane oficiale şi zeci de planuri de misiuni întocmite pentru vizitele în interes personal ale vicepremierului Gabriel Oprea. Digi24 a obţinut noi mărturii despre cum ar fi fost obligaţi agenţii de la Rutieră să deschidă calea pentru maşina demnitarului. Tot mai mulţi poliţişti povestesc sub protecţia anonimatului că vicepremierul ar fi mers la un meci cu coloană oficială şi la fel, ar fi ajuns rapid de la o mănăstire din Bucovina în Bucureşti.

– A jucat naţionala de fotbal a României la Ploieşti. Cu Insulele Feroe.

– Aţi fost cu el?

– Da, normal! S-a făcut coloană, dispozitiv, eu l-am preluat pe Ilfov şi atunci au fost mai multe maşini în coloană. S-au băgat şi alţii, dar nu ştiu cine. Probabil că îşi mai lua şi el prieteni.

Un nou episod al modului în care vicepremierul ar fi folosit coloanele oficiale este povestit de un om care cunoaşte foarte bine sistemul. Martorul cu identitate protejată dă detalii despre misiunea extrem de importantă pe care o aveau agenţii de la Rutieră: să îl ducă pe Gabriel Oprea repede şi în siguranţă oriunde li se cerea.

– Cum se merge pe DN1?

– 160-180 km pe oră! În fiecare judeţ pe unde trece se face plan de misiune. Pe Ilfov sunt zeci de planuri în fiecare lună.

Un alt martor care doreşte să rămână anonim îşi aminteşte cum au ajuns colegii lui să bată recorduri de viteză în ţară. Coduceau nebuneşte sute de kilometri.

– Mi-a povestit un coleg că a făcut până în patru ore şi un sfert de la Mănăstirea Moldoviţa până în centrul Bucureştiului, pe Buzeşti. Toţi tremurau, îţi dai seama cât de tare au mers. Mi-a spus ăla: bine că am ajuns, că nu mai pot.

480 de kilometri de şosele în şi între localităţi. Fără nicio bucată de autostradă. Un şofer obişnuit, dacă merge cu viteza legală, străbate distanţă în timp aproape dublu: şapte ore. Dar Gabriel Oprea nu este nici şofer, nici om obişnuit. Este ministru şi vicepremier.

Martor cu identitate protejată: În București merge cu viteză tot timpul. De acasă de la el, (n.r. Bucureşti, sectorul 5 ) până pe Jandarmeriei, 4, cel mult 5 minute. E strigător la cer ceea ce s-a întâmplat. Oricum, nu ne așteptam la atâta solidaritate. Ne gândeam oricând că se poate întâmpla ceva. Ne aşteptam în fiecare zi, un pieton, un şofer grăbit… Dar nu ne gândeam că o să fie unul de-al nostru. Nu puteţi să vă imaginaţi! Se plângea pe staţie în tot Bucureştiul.

Poliţiştii se feresc să vorbească în faţa camerelor. Se tem să nu fie daţi afară. Fără să-şi dezvăluie identitatea dau însă informaţii despre misiunile pe care ei sau colegii lor le-au făcut pentru al doilea om din Guvern.