Azi dimineață. O stradă strâmtă, vag deszăpezită. Pe mijlocul străzii, un tânăr c-o valiză-n mână așteaptă o tânără să dea zăpada, să-și poată pune valiza în portbagaj. Pe stradă vine o mașină. În mașină sunt eu. Mă opresc în fața tânărului, poate face ceva. Are niște bocăncei de oraș, dar nu și-i mișcă înspre trotuar. Aștept. Nimic. Nimic. Claxonez să-l atenționez. Nasol, dar până deschideam geamul lua mai mult: