“Văd fetele care stau la stradă cu fustiţele ridicate şi topurile strâmte în aşteptarea unui client şi mi se pare ca au început să arate ca unele pe care le văd la televizor, în emisiuni de succes. Aceste fete (care au suflet, cu siguranţă) şi aceşti moderatori (care parcă îşi ţin sufletul în portofel) au devenit exemple pentru adolescenţii ţării mele.
Îi văd pe cei mai buni dintre tineri plecând, îndepărtându-se de România lor, căutând împlinirea pe alte meleaguri, la facultăţi din ţări care par că le pot oferi “un viitor mai bun”.
Văd profesori care renunţă să ne educe copiii pentru că le e frică să nu fie bătuţi în plină stradă de cei pe care încearcă să-i înveţe.”
Drep urmare, Florin a scris pe blog că este dezamăgit de Dana, la modul că el are o viziune mult mai optimistă, iar lucrurile nu stau chiar aşa de rău în România. Acesta preferă să vadă gimnastele noastre care au luat aurul, în locul acelor fete care stau la stradă, în loc de profesorii bătăuşi, îi vede pe cei de elită, iar ăn locul tinerilor leneşi şi dezorientaţi, îl vede pe fratele său care după ce a terminat facultatea a ajuns să se angajeze la Haga, într-o multinaţională.
Şi urmează o nouă replică: “Bineînteles, mi-ar fi plăcut să îmi spună că e dezamăgit de mine cu prima ocazie când ne-am întâlnit pentru a merge împreună la concert… dar a făcut-o public, pe blog (sincera sa fiu, cred că a vrut să se bage în seamă), aşa că mă voi apăra şi eu, aici, pe blog :)…Am scris despre ce văd şi mă sperie că văd tot mai des acele lucruri…”
