Într-o zi de școală, domna Hanu, învățătoarea mea, ne-a vorbit despre filme. Tot ce mai țin minte din discursul ei a fost că filmele artistice au un anumit filtru prin care imaginea nu se vede extrem de clar și că mișcările sunt puțin altfel față de un tearu filmat, de exemplu. Nu cred că aveam mai mult de 9 ani. De atunci, am început să fiu atentă la tipul filmelor, la culorile care predomină, la efectele speciale, la mișcările actorilor și la mișcările camerelor de filmat. Pe măsură ce am crescut, interesul pentru studierea filmelor s-a păstrat. Am început să f… citeste mai mult