avem față de estimare, Miruna, va fi bine, îmi zise Octav zâmbind încurajator. Apoi îi aruncă Petrei o privire neliniștită. Ieșisem de ore bune din poienița indicată pe hartă. Trebuia să fi văzut deja Coama pe care străjuia cabana. Restul grupului ajunsese demult. Soarele ne topea pe fețe ultimele fâșii de lumină. În mine luptau sentimente: bucuria
