Copilul suferea groaznic, se topea carnea pe el, cu fiecare dimineață. Mama era mereu la căpătâi, îi oblojea rănile și nu îndrăznea să-i spună. Ce sens mai avea? Erau ultimele zile. Inimile se încolăceau în îmbrățișări strânse, ca atunci când era bine. Nu își permiteau asta, arsurile de pe trupul puiului supurau. Din loc în loc, speranța prindea …
Stiripesurse.ro
