Răzvan Drăgoi
Copilăria mirosea a scânduri ude. Și a frică. Fiecare zgomot putea însemna că au venit. Orice schimbare de lumină avea gustul înecăcios al prafului și al metalului. Îi auzea. Îi putea simți. Știa c-o vor găsi. Mai devreme sau mai târziu, aveau să dea de ea și va avea …
Stiripesurse.ro
