Răzvan Drăgoi
Uneori, matematica e simplă. Îmbrățișarea este zero. Acel zero cu care înmulțesc timpul și spațiul atunci când mă iei în brațe. Pentru că nu mai există nici loc, nici curgere, e altceva. Aș lua premiul Nobel pentru literatură dacă aș putea defini ce anume. Poate că de îmbrățișare
