Răzvan Dițescu
Blocul zbârnâie ca un telefon uitat pe vibrații, iar țipetele vecinilor răzbat prin pereți. Stau în bucătărie molfăindu-mi gândurile. Aud copilul de deasupra: Vleau în blațe. Repetă rugămintea ca o moară stricată. Urc la ei, bat la ușă, nimic. Apăs clanța. E …
