Răzvan Dițescu
Mergeam de zile întregi. Peisajul se scurgea printre ulucile vagonului de marfă. Pădurile dispăruseră, iar pământul devenise plat, alb și gol. Stăteam înghesuiți, lipiți unii de alții, fără apă, fără mâncare, în miasme de excremente și boli. Locomotiva șuieră și trenul se opri. Ușile se …
Stiripesurse.ro
