Răzvan Dițescu
Într-o zi de marți m-am hotărât și am absolvit omenirea de durere. De mii de ani îi auzeam țipând și urlând. Nu mai puteam răbda. Femeile au început să nască râzând și copiii să sară de pe garduri fără frică. Un bărbat
Răzvan Dițescu
Într-o zi de marți m-am hotărât și am absolvit omenirea de durere. De mii de ani îi auzeam țipând și urlând. Nu mai puteam răbda. Femeile au început să nască râzând și copiii să sară de pe garduri fără frică. Un bărbat