Răzvan Dițescu
începe pădurea. Tata trasase hotarul cu un gard de sârmă ghimpată, zicând că dincolo de el nu mai suntem stăpâni. Am crescut numărând pașii până la sârma ruginită precum un prizonier ce-și măsoară celula. Am plecat. M-am întors 30 de ani …
Stiripesurse.ro
