Răzvan Dițescu
Așa scria pe ușa prăvăliei. Auzisem că un moșneag le vindea îmbuteliate în borcane vechi de dulceață. Nu vorbea niciodată cu clienții. Doar îi privea, adânc, ca și cum le-ar fi citit sufletul. Pe rafturi, visele fremătau: gări fără ceas, trenuri spre oriunde, mame …
Stiripesurse.ro
