Monica Bologa
Șterg voma de pe covor. O dezbrac încet, îi scot pantofii, o învelesc. Dimineața arunc sticlele goale la gunoi, înainte să se trezească. Așa arată copilăria mea. Am grijă de o mamă care bea când e tristă. Și e tristă des. Ani mai târziu, vin acasă după un chef. Rochia e ruptă, rujul întins pe …

