Mona Zelenco
În nări îmi stăruie miros de lemn ars. Leneșă, cu ochii închiși trag pătura mai bine peste mine. Un sentiment de blândă siguranță mă încălzește mai abitir ca focul ce mocnește în preajmă. Sigur sunt la bunica. Totuși, la un moment dat ceva mă îndemnă să deschid pleoapele. Cu groază constat …
