Iulia Stavre
A rămas liniștea. Eu și copiii o imploram în fiecare seară, era suficient să-mi cadă o furculiță din mână, să tușească unul dintre ei, o cută pe cămașa abia călcată ori o pată pe fața de masă pentru ca totul să se întoarcă pe dos. Cu copiii comunicam din priviri, …
Stiripesurse.ro
