Părul alb, ciufulit, părea o căciulă prea mare, care nu-i stătea nicicum pe cap. Sprâncene de bufniță-i încadrau ochii cândva negri tăciune, pe care tot mai multe amintiri îi aprindeau pe dinăuntru, la adăpostul pleoapelor ce cădeau ca niște obloane vechi peste geamurile sparte, prin care hohotea vântul. Obrajii îi erau mici …
Stiripesurse.ro
