Gabriel Moldovan
Terebentina arde nările. În față, noaptea lui V. Gogh se cască ca o rană. Marginile ramei se topesc. Podeaua devine pământ reavăn. Pasul e greu, aerul… e o vopsea vâscoasă care mi se împotrivește. Chiparosul e o flacără neagră, solidificată. Ating pieptul. Degetele lasă dâre de cobalt. Nu …
Stiripesurse.ro
