Gabriel Moldovan
zice Ioana peste gard, cu voce moale, ca o pasăre ce-și scutură penele în zorii verii. Ochii verzi mă prind în plasă. Urc, coșul se umple, dar nu pentru cireșe am venit. Mușc dintr-una, sucul îmi curge pe bărbie, râde. Ai ceva pe buze, îmi …
Stiripesurse.ro
