Și s-a oprit în fața lui cu fusta târâtă. Pe picior îi tremura aceeași bucățică. Ca și atunci când îi era foarte clor de el și de imaculările tinereții. El o vedea ca pe o statuie răscolnică în mijloc de schismă, între ce s-a cernut și bruma vârstelor. Foirea coapselor nu o mai vedea ca hrană pentru buze, ci mai mult …
