Daniela Toader
Mirosea a pământ ud și peste mine cădeau stropi mari și deși. Am închis ochii și am ascultat zgomotele orașului din vale. Se auzeau trenurile. Ca de obicei, rămăsesem în urmă și mă împiedicasem. Strada era un șanț infinit și eu fugeam prea încet. Creșteam prea încet. Cădeam prea încet. …
Stiripesurse.ro
