Camil Popescu
Mă uit pe geam. O macara strălucește în soare. Blocul din față e aproape gata. În capătul străzii, la Aprozar, e coadă. Bunicul meu e acolo. S-a sculat de la patru dimineața ca să fie printre primii. Ai mei sunt în bucătărie. Au stat până târziu
