Ana Maria Dobre-Nir
În dimineața aceea, Marta se apropie tăcută de oglindă. Te iubesc, urlă. Mă iubesc. Luă un ruj și începu să deseneze peste buzele din oglindă. Arăți ca un clovn. Mereu zâmbind în pozele alea stupide. Ridică o cană și lovi oglinda. Cioburile …
