Alexandra Buhudini
În lumina lumânării trona o gromată la care cântase întreaga viață. Era costeliv, cu obrajii ciupiți de vărsat de vânt. Barba albă, inelată, în contrast cu tenul de abanos, îi ajungea până la pieptul în care bătea o inimă bătrână de țigan. Îi mângâiam tâmplele ce ascundeau o moarte …
