Ferice de cei ce văd o piesă de teatru în care există câteva minute de uitare de sine…
Nu merg prea des la teatru. Zic asta cu oareșce tristețe. Dar și cu împăcare. Pentru că mă duc la teatru doar când simt că este momentul. Nu ca să bifez anumite spectacole sau să mă dau mare ntelectual sau ceva. Doar când simt că mi-e dor de această artă. Și, ca bilanț, din rațiuni ce vor face, cândva, obiectul unui analize introspective, uite că asta se întâmplă cam rar. Eh, asta este, poate odată cu vârsta… :)
Articole similare:
Medicamentul preferat al românilor dă reacții îngrozitoare: O femeie a ajuns în comă, cu pielea arsă și aproape oarbă
Răsturnare de situație în topul sondajelor în București
DOCUMENT Erau acuzați că sunt conspiraționiști, iar acum Comisia Europeană dă verdictul: Autorizația pentru vaccinul AstraZeneca a fost retrasă
Gabriela Firea a intrat în cursa pentru Primăria București, iar casele de pariuri au schimbat cotele
Asta întrece orice închipuire: O politiciană a fost prinsă de soț în pat cu fiul adoptiv, care este călugăr
Bombă la alegeri: Diana Șoșoacă a fost acceptată și candidează la Primăria București
Furtuna perfectă: Cel mai mare producător din lume trage un semnal de alarmă
Europa capătă alte dimensiuni: România joacă rol central în schimbarea peisajului mondial
Străinii care vin în România se confruntă cu o problemă rarisimă: Se cere intervenția autorităților
