”Zici și tu acolo Tatăl Nostru sau măcar un Doamne miluiește, ceva, dacă ți-e greu!” mă învață femeile, privindu-mă din cap până-n picioare. Nici nu știu dacă să mă doară sau să mă amuze, îmi iau sticluța cu ulei sfințit și-o strâng în mâini căutând în mulțime privirile lui albastre, ale singurului în care cred, singurul care mă crede. Dar nu mă vede, e prins în mijlocul altor farisei.