De asta mă temeam. De momentul cînd doar poezia va mai fi posibilă. Nu putem nici măcar însuma, aduna, inventaria, darmite analiza și încerca să înțelegem ce ni se întîmplă acum. E perfect! E sublim! E total! Și atunci ne vedem de viață printre ruine. Ne-am obișnuit deja cu ruinele. Mad Max la max! Nimic despre nimic. Nimic …
Stiripesurse.ro
