Vizualul (arhitecturalul, contemplarea, esteticul), adică ceea ce am putea numi theoreticul (prin care, la vechi greci, se făcea trecerea de la văzul natural, social, distractiv sau cercetător, la cel intelectual, intelectiv, la theoria) izolează, separă, desparte, disociază în subiect/obiect şi protagonist/public: spectacularizează din afară, impus, …

