Mă interesează tot mai mult perspectiva (în mare măsură nouă, recuperatoare și contrabalansantă) materială asupra lui Brâncuși. Dar nu ca o continuare răsturnată a dualismului care pînă acum privilegia (și continuă să privilegieze) spiritualul. Adică nu gnostic. Ci, dacă se poate spune așa, contra-gnostic. Brâncuși …
