Reputația că scrie “pieziș”, adică strecoară “șopârle”, cum se spunea în limbaj gazetăresc, se ținea de Arghezi chiar și atunci când publica lucrurile cele mai cuminți. Așa a pățit cu o poezie din câteva pe care i le tipărise Viața Românească, îndată ce numele lui căpătase iar voie în paginile revistelor sub versuri originale. Strofele făceau, așa cum știa el, elogiul găinii, autoare diurnă a unui mic miracol natural: “Zi cu zi, îmi faci cadou, / Puică galbenă, un ou, / Și nici n-ai avut habar / Că-mi lași zilnic în cuibar, / Parcă lunecat din c… citeste mai mult