În zilele mohorâte de toamnă când „De-atâtea nopți aud plouând/Aud materia plângând”, omul simte nevoia să socializeze. Cu cine să stai la un pahar de vorbă, când pe stradă nici țipenie de om? Frunzele, covoare putrede, s-au carbonizat, copacii îndoliați stau chirciți sub rafale de vânt și tremură sub stropii mari și reci de ploaie.„Hanul Ancuței” plasat în mijlocul târgului ar alunga melancolia din suflete și gândul de a se refugia în locuințele lacustre. Un local modern și tradițional în același timp, în care să se rumenească plăcinte,să se prăj… citeste mai mult