El a fost primul român care a exportat cărbune
Dincă Schileru, țăranul care a ajuns deputat, este cel care a avut, în Oltenia dar și în țara noastră, prima încercare rudimentară de a scoate petrol și a descoperit la Schela singurul zăcământ de antracit din România. Dincă și fiul său Aristică Schileru sunt unele dintre personalitățile care au marcat istoria Gorjului. Pe Dincă Schileru, poetul Tudor Arghezi l-a numit „superb bărbat și splendid Oltean“! Iar fiul său îi semăna.
Dincă Schileru a făcut, în România, prima încercare de a scoate petrol (1883), a descoperit la Schela singurul zăcământ de antracit din România și a atras aici investitori străini!
Dincă Schileru (6 noiembrie 1846-3 iunie 1919), al treilea mare gorjean după pandurul Tudor Vladimirescu și general Gh. Magheru, este o figură de legendă, care și-a pus amprenta pe istoria Gorjului. Sărăcia locurilor în care s-a născut (comuna Schela) l-a făcut înțelept și harnic, descurcăreț și dur precum o stâncă, gata să scoată apă din piatră seacă, așa cum îl descrie Al. Doru Șerban în cartea sa „Personalități care au fost în Gorj”.
Dincă Schileru a învățat carte doar 42 de zile, dar s-a instruit singur, până în ziua în care a murit, fiind conștient că poți învăța câtă vreme respiri. Era o figură impunătoare, spun istoricii. A fost fiul unor țărani din Schela, iar bunicul său fusese pandur de al lui Tudor Vladimirescu.
Dincă Schileru s-a mutat după căsătorie la Bîlteni și a început activitatea de negustor de vite și cereale. Din banii câștigați din comerț el a dat și oamenilor săraci din Bîlteni. Așa a ajuns să fie susținut de țăranii gorjeni, care l-au ales în 1876 reprezentant în Consiliul Județean Gorj. Avea 30 de ani.
Ca să îi poată ajuta cu adevărat pe țărani, Dincă Schileru a intrat în politică, iar în 1879 a fost ales în Parlamentul României la Colegiul III de Gorj. Deoarece oamenii au văzut în Schileru un susținător al reformelor drepte, l-au ales de nouă (9) ori în Parlamentul țării din 1883 până în 1910. Dincă Schileru mergea mereu în Parlament îmbrăcat în costum popular. A promovat portul popular oriunde se ducea, în țară sau peste hotare. De atunci, costumul popular pe care îl purta poartă și astăzi denumirea „port schileresc”.
A fost primul exportator de antracit din România
Dincă Schileru a fost mereu preocupat de dezvoltarea economică a județului Gorj, deoarece acesta dorea binele oamenilor de aici. Era mândru că era gorjean și român! Deputatul a adunat din curțile localnicilor din Schela bucăți de antracit/cărbune și le-a dus la București, în parlament, pentru a le arăta colegilor săi. Sfătuit de aceștia să le arate străinilor, Schileru a mers în Anglia ca să vorbească cu specialiștii. Țăranul-deputat i-a convins pe englezi să vină și investească la Schela, unde au și deschis o mină.
Astfel, Dincă Schileru a fost primul exportator de antracit din țară. Un alt lucru inedit despre Dincă Schileru este faptul că în 1883 a descoperit gaze. Se apucase să sape manual un puț de apă și a avut loc o erupție gazeferă și de apă sărată. „Ca parlamentar a insistat pentru executarea de prospecţiuni geologice în zonă, iar în capitala Angliei a reuşit să convingă oamenii influenţi pentru a investi în Gorj, în extragerea antracitului (…) Colindase pe la Londra, uimindu-i pe englezi cu alura sa atletică, aducând cu el bulgări de cărbune. (…) În anul 1893, afacerea este preluată de el, care exploatează prin sistemul aflorimentelor, cărbunele fiind transportat la Târgu Jiu, de unde era vândut la diferiţi consumatori, în special pentru atelierele de fierărie“, scrie în volumul „Dincă Schileru – o legendă vie a Gorjului“- de Gheorghe Nichifor.
Aristică, fiul lui neica Dincă
„Foaie verde de trei boji
Cine a fost odată-n Gorj? of,of,of
Fosta-a Tudor şi Magheru
Şi neica Dincă Schileru.
Şi-a mai fost şi Aristică
Copilul lu neica Dincă.
Foaie verde şi-o sipica
Şi aolică neică Dincă
Şi tu ai casa de sticlă
Şi n-ai nicio ibovnică”, spune celebrul cântec.
Fiul Aristică, continuator al ideilor lui Dincă Schileru
aristica-schileru
Activitatea liberală a deputatului Dincă Schileru a fost continuată de fiul său, Aristică. Născut la 6 februarie 1881, Aristică Schileru a făcut Facultatea de Drept din București. A activat ca judecător la mai multe judecătorii din Gorj și s-a înscris în Partidul Național Liberal. După căsătoria cu Maria-Mimi, şi-a organizat moşia de la Frasinu (pe malul stâng al Gilortului) unde a construit un conac pentru familie, o şcoală, o biserică, o cooperativă şi o bancă populară, înființată în anul 1923, la care a contribuit cu credit, necesar sătenilor pentru cumpărarea de pământ.
Al. Doru Șerban scrie că în anul 1919, liberalul Aristică Schileru a fost ales deputat de Gorj în primul Parlament al României Mari. Deputatul şi senatorul Aristică Schileru s-a implicat în ridicarea de şcoli şi biserici în zona în care şi-a desfăşurat activitatea politică, venind astfel în sprijinul alegătorilor. După ce s-a exprimat politic în Parlament pentru realizarea marii reforme agrare, Aristică Schileru, a împărțit o mare parte din moşia sa țăranilor din Frasin, Musculeşti şi Săuleşti, celor din Frasin le-a trecut în proprietate 134 ha izlaz, iar celor din Musculeşti 164 ha. Aristică D. Schileru a decedat la 1925, la București, în urma unei comoții cerebrale.
Biserica Cocoanei de care a avut grijă nora lui Dincă Schileru
Biserica Cocoanei, cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, datată la 1817 și aflată la poziția 268 în Lista Monumentelor Istorice din Gorj (GJ-II-m-B-09302) este lăcașul de cult de care s-a îngrijit cu dragoste Maria-Mimi Schileru, nora deputatului țăran. Biserica a fost construită în anul 1817 de către un fanariot pe nume Mosc, iar în anul 1902, boierul Aristică Schileru, fiul deputatului Dincă Schileru, a acoperit-o cu şiţă.
Membrii familiei boierului grec, ctitorii de drept ai bisericii, se regăsesc pictaţi în pronaos. După 1900, Aristică Schileru a cumpărat moșia fanarioților și a lăsat-o pe Mimi, soția sa, să se ocupe de lăcașul de cult. Boieroaicei i se spunea Cocoana Mimi, așa că sătenii i-au spus lăcașului de cult „Biserica Cocoanei”.
„Biserica Cocoanei de la Frasinu are o importanţă deosebită, este un lăcaş de cult plin de istorie. În octombrie 2010 am fost numit preot paroh la Frasinu şi atunci am văzut-o pentru prima dată. Este o biserică maiestuoasă, din păcate pictura interioară, în frescă în stilul neobizantin, este atât de deteriorată încât abia mai pot fi recunoscuţi sfinţii. Nu sunt cuvinte care să descrie frumuseţea interiorului bisericii, a ceea ce a mai rămas din el. Încet-încet, mereu cu ajutorul Lui Dumnezeu, lucrurile intră pe un făgaş îmbucurător. Atunci când ne implicăm cu toţii, cu mic şi mare, tânăr şi bătrân, când preţuim ceea ce ne-au lăsat strămoşii, învăţăm să şi protejăm moştenirea aceasta. Pentru tot ajutorul primit le mulţumesc enoriaşilor, mă rog să le dea Dumnezeu sănătate! Ne rugăm la bunul Dumnezeu să ne ajute în continuare să facem ceea ce ne-am mai propus”, a spus preotul Dragomir Ţicleanu.
Preluare: gorj-domino.ro