Când eram copil, crescând ulterior până la vârsta adolescenței și apoi a maturității, am trăit cu o convingere pe care nu credeam că mi-o va clătina cineva: că m-am născut într-o familie simplă, cu puține posibilități și urma să-mi duc cumva traiul de la o zi la alta, cu minime șanse de a mă descurca mai bine.
Că banii sunt puțini și merg către oportuniști și cei care forțează limitele legii, pentru restul rămânând doar o perspectivă sumbră de a-și duce cumva existența mai departe.
Ei bine… am avut noroc :). Norocul de a alege să fac facultatea la