Acest personaj al tranziÈ›iei româneÈ™ti are ceva de peÈ™te – ochi exolftalmici impinÈ™i spre tîmple, cu capul prelung, turtit stînga/dreapta È™i un creÈ™tet È›uguiat. Inodor, incolor insipid. E fff silenÈ›ios. Calitatea lui supremă este că odată răsare lîngă tine fără să-i fi simÈ›it prezenÈ›a în prealabil. Pare că se furiÈ™ează, nu merge. Se camuflează în frunză, în melc, în orice. Ia culoarea a apei, a aerului, După ce ai tresărit speriat, e bine să iei aminte. PășeÈ™te pe tălpi de pîslă. Nu ii simÈ›i apropierea nici prezenÈ›a. Se ridicăÂ
