Acest personaj al tranziției românești are ceva de pește – ochi exolftalmici impinși spre tîmple, cu capul prelung, turtit stînga/dreapta și un creștet țuguiat. Inodor, incolor insipid. E fff silențios. Calitatea lui supremă este că odată răsare lîngă tine fără să-i fi simțit prezența în prealabil. Pare că se furișează, nu merge. Se camuflează în frunză, în melc, în orice. Ia culoarea  a apei, a aerului, După ce ai tresărit speriat, e bine să iei aminte. Pășește pe tălpi de pîslă. Nu ii simți apropierea nici prezența. Se ridică … citeste mai mult