Am făcut cunoștință cu Așgabat după o zi și ceva prin deșert, pe șoseaua care taie Turkmenistanul în două. Mă așteptam ca șoselele din Turkmenistan să fie, dacă nu impecabile, cel puțin OK, dar după un început promițător fix după granița uzbecă, ne-am pierdut pe șosele late, dar proaste, noroc că erau pustii. Am simțit imediat că am ajuns în capitală. Deși continuam să galopăm încă în deșert, șoseaua s-a transformat ca și cum cineva ar fi scos o baghetă magică și deodată ne-am trezit rulând pe o magistrală de manual, cu un asfalt impecabil. Eram î… citeste mai mult