Dream Theater… Două cuvinte. O trupă. O muzică extraordinară. Și niște amintiri de rocker bătrân, care mă aruncă un pic în găleata cu melancolie…
Cred că era în toamna lui 1992 când am pus caseta cu albumul ”Images and Words” pe pușcătura mea de casetofon dublu Internațional (ăla cu ledurile alea kitchoase, mai țineți minte? :D). Și m-a dat pe spate. L-am ascultat cu gura căscată. Eram ca ardeleanul în fața girafei: ”așa ceva nu există!”. O muzică genială, niște instrumentiști fabuloși, compoziții splendide.
De atunci am rămas fan. Și, ch
Stiripesurse.ro
