Omul modern, spre deosebire de omul altor vremi se află în mijlocul puhoaielor timpului. Secundele, minutele, orele trec în valuri uriașe pe lângă el, fiind gata să-l doboare sau să-l înece. Uneori se simte depășit de situație, de limitele de timp, de sarcinile grele care-i cocoșează spatele, de picioarele care i se înmoaie, de iminența pericolelor sociale și încearcă să se agațe de un pai ca să se salveze. Timpul curge învolburat pe lângă noi bolborosind: „primăvară, vară, toamnă, iarnă, copilărie, tinerețe, maturitate, bătrânețe…” Suntem în mijlocul
