Două vrăbii amorțite
Stau de vorbă neclintite,
Își discut-a lor năpastă
În zapada din fereastră.
Una e mai sprintenă
Și puțin cam pintena,
Face mare gălăgie,
Că-i mai tare să se știe.
-Auzi soro? Ieri l-amiaz’
Ciugulind de pe pervaz,
Vine-un vrăbioi si-mi spune: