Dorinţa de Mihai Eminescu (comentariu)

Este evocată o poveste de dragoste ideală care se consumă într-o armonie deplină cu natura:
„Vino-n codru la izvorul/ Care tremură pe prund,/ Unde prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund./ Vom visa un vis ferice,/ Îngânane-vor c-un cânt,/ Singuratice izvoare,/ Blânda batere de vânt;/ Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri.”
Poezia se structurează într-o succesiune de cinci tablouri:

chemarea în codru a fiinţei iubite
momentele aşteptării
momentele împlinirii
gesturile de iubire
visul feeric