Îmi plac nespus apele învolburate de munte; nimic nu-mi pare mai liniștitor ca vuietul asurzitor al apelor izbindu-se de stânci, rostogolindu-se peste praguri și aruncând stropi cristalini peste stâncile pline de mușchi ale malurilor înaintea căderii, deloc catastrofale, în adâncul unei gropi pe care apa și-o sapă cu stăruință tot mai adânc de fiecare dată, doar pentru a-și continua curgerea, aparent liniștită, după botezul încă unei vâltori…

… citeste mai mult